Într-o dimineață de vară caldă, o rup la fugă in căutarea poienii idilice.
Am luat cu mine o sticlă mare de apă si o pungă plină cu "fructe exotice".
Si pufuleți.
Poate că nu trebuia să combin atâta mango cu habanero, nu știu.
Să vedem, să vedem, să vedem...ce-o să iasă.
243 de km si un pic mai târziu, ajung; îmi trag sufletul, salut periculos și-ncep să povestesc tot ce-am simțit.
Instant, ca supa la plic, poienarii scot unul dintre cele mai mari tuciuri pe care le-am văzut vreodată.
Bă ești prost?
Avea pe puțin 2m înălțime și 4m diametru. Plus 2 ușițe pe lateral.
Oamenii mei, porumbei, aruncă lemnele pe foc, ingredientele în tuci
...
...
și trântesc unul dintre cele mai bune sosuri pe care le-am gustat în viața mea.
KNOCKOUT! BLACKOUT!
